Hai sa vedem impreuna cum arata viata. Hai sa scriem literele intelegandu-le fiecare sens. Hai sa pasim impreuna inspre senzatia de libertate. Hai sa uitam orice altceva cand suntem noi doi, si sa ne slujim de imensa iubire pe care o simtim. Hai sa nu ne mai facem ca nu ne cunoastem, sa nu mai fim straini. Pentru ca amandoi stim, amandoi putem. In sfarsit. Hai sa nu ne mai facem ca uitam, hai sa nu ne mai fie frica, hai sa ne spunem adevarul si sa pornim de acolo in tot ce facem. Orice ar fi. Un ideal pe care l-am avut cand eram mici si a murit, asta nu ne trebuie. Trebuie sa ne pastram noi. Toate greutatile sunt simplu de trecut. Pentru ca ele trec de la sine. Hai sa nu mai mandrim cu faptul ca putem suporta orice, pentru ca noi nu meritam sa fim singuri, judecati, speriati. Noi am inteles, si trebuie sa acceptam ca altceva decat am inteles noi ca este, nu este. Totul e evident, simplu. Indiferent de cat de mult ne inchidem in noi, de cat de putin ne mai poate pasa de actul de a cunoaste un om, de a il recunoaste si de a il iubi pentru ce este cu adevarat. Noi nu suntem indiferenti. Noi stim sa ascultam. Stim sa radem. Stim sa iubim.
Lumea ne-a facut sa ne fie rusine de noi. Mie niciodata nu o sa imi fie rusine cu tine sau cu noi, si niciodata nu o sa te judec, pentru ca te cunosc. De ce nu avem timp sa ne cunoastem, unde incercam sa ajungem de unii singuri prin jocuri, neintelegeri, lipsuri, raceli. Suntem oameni si ne consideram straini unii pentru altii. Dar pamantul nostru de cine e strain. Apa de cine este straina?Cine ne-a aruncat, unde, si cu drept nu ne lasa sa ajungem inapoi in locul din care am fost aruncati? NE-am inventat singuri raul, si nu mai putem scapa de el. Dar suntem toti in aceeasi oala. Pentru ce am uitat sa ne mai uitam unii la altii in suflet? Cat de jalnici am ajuns daca ne plangem de greutatea de a iubi? Ce castigam daca ne suntem straini? Ce pierdem daca ne iubim?
In fine, hai sa aducem anii 70 inapoi.
(re-inspired by I.R.)
