- De unde ideea divizării festivalului de la Piatra Neamţ în două secţiuni, „Un regal teatral” şi „Pledez pentru tineri”?
Liviu Timuş: Iniţial am vrut să fac două festivaluri. Noutatea, secţiunea „Pledez pentru tineri” a fost gândit ca o colaborare cu academiile de teatru din ţară şi în plus cu actorii până în 35 de ani de la teatrele profesioniste din ţară. Am vrut să programăm acest festival la sfârşitul primăverii, la începutul verii, dar se pare că nu este o perioadă bună deoarece nu sunt prea mulţi bani în această perioadă şi nici nu am reuşit să-i strâng. Toată lumea m-a sfătuit să îl programez toamna pentru că atunci sunt mai multe fonduri. Totuşi, ar fi fost mai bine să îl organizăm vara, deoarece academiile, şcolile de teatru atunci termină producţiile, cei din anii terminali pot susţine spectacolele de licenţă. Poate că tot răul spre bine. Am unit festivalul pentru tineri cu „Regalul teatral”, organizând astfel o întâlnire între monştrii sacrii ai scenei româneşti, actorii consacraţi cu tânăra generaţie. Poate că e mai bine să se întâlnească, să se simtă între ei, să se cunoască, pentru că prăpastia este foarte mare între vechea generaţie şi tânăra generaţieş tinerilor trebuie să le întindem o mână foarte fermă şi solidă tinerilor pentru ca ei să ştie unde se află, pentru a-şi deschide un nou drum, pentru a-şi creea o siguranţă, o identitate.
- Pentru cine credeţi că e mai dificilă întâlnirea, pentru cei tineri sau pentru cei deja consacraţi?
L.T. :Depinde de fiecare om, cum o primeşte, cum o înţelege, dar eu zic că nu este dificilă întâlnirea… poate este un pic timidă, sfioasă, este o chestie pur sentimentală, nu ţine de o chestie de logică, nu este deloc cerebrală această întâlnire, ţine un pic de sfioşenie, în zona asta se învârte… dar în momentul în care îşi dau mâna totul se deshide şi e foarte bine.
- Această dorinţă de a încadra, identifica tinerii în peisajul teatral românesc este o datorie de onoare, un soi de blazon al Teatrului Tineretului?
L.T. Denumirea teatrului nu este întâmplătoare, nu întâmplător toţi marii actori au plecat de pe această scenă, s-au consacrat aici şi acum sunt pe toate scenele din ţară şi nu numai, unii dintre ei având chiar şi renume peste hotare. E mai mult decât o datorie de onoare, e un lucru firesc. Lucrul adevărat mi se pare cel simplu, întotdeauna, acesta are mai multă putere. Într-un fel e un lucru organic, aşa trebuie să fie, e Teatrul Tineretului şi drept urmare trebuie să promoveze tineri, pentru ca aceştia să poată să ajungă valenţe importante ale teatrului românesc.
- Piatra Neamţ este un loc cunoscut pentru aşa ceva, consecutiv observăm că nu se întâmplă acest fenomen şi în alte locuri din ţară.Totuşi ceva mai mult decât denumirea instituţiei?
L.T. :Aşa ceva nu se întâmplă nicăieri, tocmai de aceea mi-a şi venit ideea să fac această secţiune, pentru că observ o grămadă de festivaluri şi manifestări în ţară dar mai greu să se întindă o mână de ajutor tinerilor. E trist lucrul acesta şi nu se întâmplă numai în teatru, se întâmplă peste tot. Totul este evaziv, se foloseşte tineretul, numele tineretului, toţi îşi fac campanie… că facem, că dregem dar nu se întâmplă nimic şi trebuie făcut ceva. Exact cum vreau eu să fac. Să vină, să joace, să fie jurizaţi, să ia premii, să se ştie cine sunt, să fie îndrumaţi mai departe. Aşa ar trebui să facă toată lumea în toate domeniile.
- De ce nu se face? Care sunt piedicile? Când spui tânăr nu mai vine lumea, sau nu mai vin sponsorii…?
L.T. :Nu aş vrea să folosesc termenul „desconsiderare”, e prea dur dar mi se pare o lipsă de încredere… e fals total ce se întâmplă, pentru că cei consacraţi, vorbesc acum de toarte domeniile, şi-au format nişte rigori, au intrat în nişte limite, pe care nu mai pot să le depăşească, şi poate nu-şi depăşesc condiţia. ei nu se uită că generaţia care vine din spate i-a depăşit cu mult dar ar putea să înveţe de la generaţia tânără ca să se poată auto-depăşi. Vorbim de o generaţie foarte vie, foarte dinamică…chiar o generaţie spectaculoasă şi nu trebuie ţinută la distanţă. Tocmai această spectaculozitate nu trebuie să sperie vechea generaţie. Trecând prin prisma sufletului dar şi a gândului lucid, specific că nu se poate să te laşi numai în baza uneia dintre părţi, trebuind să reuşeşti să rezolvi această clasică dilemă între suflet şi creier, vechea generaţie poate să fie deschisă noii generaţii şi să se auto-depăşească.
- A fost vreo reacţie negativă din partea publicului? S-au vândut biletele mai puţin?
L.T. :Nu, nu a fost vorba de aşa ceva, cu atât mai mult cu cât se poate vorbi şi de o nouă generaţie de public. La teatru au început să vină din ce în ce mai mulţi tineri şi trebuie să ai ce să le oferi. Trebuie să te pliezi pe gustul publicului, pe mintea, pe temperamentul tânărului, pe ce îşi doreşte, pe idealurile lui. Nu poţi să vii cu aceleaşi poveşti pe care le-ai prezentat acum câţiva ani. Trebuie să fii totdeauna în schimbare, schimbarea asigură calitatea. Sigur că nu orice este nou este bun, dar sunt oameni care să aprecieze, sunt criterii pentru a putea să aduci noul întotdeauna, să îl promovezi. Asta înseamnă evoluţie, asta înseamnă calitate, asta înseamnă auto-depăşire
- Vedeţi peste câţiva ani un festival în care secţiunile să se inverseze? „Regalul tinerilor” şi „Pledez pentru clasic”?
L.T. : Nu, eu nu văd aşa. Acum am fost forţat să unesc cele două secţiuni, pentru a cheltui bani o singură dată, pentru că totuşi banii sunt greu de obţinut. Pe viitor încerc să elimin această deosebire, nu o să mai fie vorba de două secţiuni. Va fi o singură secţiune în care de la mic la mare, vor participa cu toţi ca o echipă sudată foarte bine.
