Un regizor ca Felix Alexa este in stare, fara discutie, sa faca din leit-motivul unei piese o realitate la care, vazand specatcolul sa te conectezi din toti rarunchii. Asa si-aici. Piesa de la Sala Amfiteatru debordeaza de neintelegeri, care mai de care mai vizibile. La nivelul intentiilor actorilor, la nivelul relatiilor de joc, la nivelul citirii textului, la nivelul scenografiei. Totul e o cumplita neintelegere.
Dar sa o luam pas cu pas. Doamna Mariana Mihut este pilonul de baza al constructiei, mama, care dintr-o neintelegere ucide pe cine nu trebuie. Partitura nu e foarte complicata, experienta actritei isi spune cuvantul, iar restul vine de la sine. Din pacate insa, chiar si domnia sa pare neinteleasa, suspendata undeva intre tehnica impecabila si unele excese de sentiment scenic. Sigur, tragedia, caci asta trebuie sa exprime, este mai mult decat vizibila, asadar punct ochit, punct lovit. Irina Movila, interpreta fiicei, care ucide si ea pe cine nu prea trebuie, vine ca un adaos la tragedie, in masura in care ea, spre deosebire de mama, mai are si vise, idealuri, concretizate in voiajul catre o plaja indepartata. In fapt, demersul ucigas destrama tocmai ultima posibilitate de a mai indeplini visul. Mihai Calin, cel ucis fara sa fie neaparat cazul, dintr-o neintelegere, nu pare sa se inteleaga prea bine nici cu partitura, darmite cu cele dou doamne. Mai mult, el are reale probleme in a interpreta alaturi de cele doua femei, la care se mai adauga si Lamia Beligan, intr-o distributie cum nu se poate mai de neinteles. Inchistat, temator, cliseic si chinuit in interpretare, Mihai Calin nu se intelege de niciun fel cu Lamia, interpreta sotiei care nu intelege de ce nu vrea sa il lase pe sotul ei sa se intoarca acasa dupa 20 de ani. Ba da, din dragoste, dar nu cu Mircea Radu. Probabil pentru a da masura tragediei prin lamentari de multe ori cu iz de teatru de amatori. Balanganeala de pe un picior pe altul, cu care ne trateaza Lamia este mai mult decat imputabila regizorului, care, datorita probabil unor intentii neintelese a reusit sa smulga cateva rasete infundate unor spectatori sinceri care nu stiau din bagajul cultural ca “Neintelegerea” e scrisa de Albert Camus cand Rusia si SUA stateau cu degetul pe butonul rosu, ca vorbeste despre inutilitatea conventiilor, valorilor, legilor vietii omenesti, ca intr-un fel de “destertaciunea destertaciunilor”. Ca e o piesa tragica la care vii vesel si pleci plin de ganduri negre, mai educat, mai plin de sens, pentru ca tocmai ai vazut o tragedie la care ai ras.
Si pentru a evita orice urma de neintelegere, specificam ca facem o disctinctie clara intre textul literar valoros al lui Camus si montarea lui Felix Alexa, asa cum trebuie distins un lucru cert, de unul neinteles. In sprijinul acestei deosebiri functioneaza cum nu se poate mai bine scenografia atat de specifica lui Felix Alexa incat aproape ca il exprima numai pe dumnealui, muzica cu accente de tragedie, nu-i asa, perfect potrivita, jocul de lumina si intuneric, cu adanca incarcatura simbolica si alte asemenea neintelegeri.
Si astfel nu inteleg eu de ce, pe banii mei se produc piese de asemenea rang. Razvan Penescu sa traiasca si atitudinea dumnealui pe care banuim ca o cunoasteti!
***Tinem sa mentionam ca spectacolul descris mai sus este analizat in functie de o reprezentatie recenta. Nu ne asumam in niciun fel raspunderea pentru degradarea calitatii lui de la premiera si pana acum si nici nu consideram aceasta ca fiind o circumstanta pentru calitatea realizarii scenice.
Esti prost, incult, nu l-ai citit pe Camus, nu ai inteles nimic din piesa. Mai mult esti un bou arogant pt ca iti permiti sa scrii despre ceva ce habar n-ai. Dar nu-i asa, prostul nu e prost destul daca nu e si fudul/
Draga mai Cozsmin. Uite ca aici m-ai prins. Ei bine da, sunt si bou si arogant si prost si incult. Sau semidoct. Doar ca l-am citit pe Camus integral intre timp, cu tot cu eseurile dumnealui. Fudul sunt din principiu. Acest comentariu are ceva bun in el, e sincer,e frust, e direct. Si iti multumesc. Ce nu prea inteleg e de ce nu ai scris mai bine o jumatate de pagina de cronicheta la spectacol ca sa poti pune pe site, ca drept la replica. Dar eu inca mai sper ca esti un om care poate mai mult decat acest comentariu. Altfel, sa stii ca spre aroganta mea absoluta, peste cateva luni chiar ca o sa am si studii de specialitate, adicatelea o sa scriu despre ce o sa stiu. Oricum, esti un baita fin, recunosc deschis. Se putea si mai rau. Cineva mi-a scris odata “nu am inteles nimic”, si eu, bucuros i-am raspuns “nici eu”. Asa ca, in cazul nostru suntem deasupra tuturor. Numai de bine, citire si comentare placuta.
Simt nevoia sa iti dau dreptate, Razvan (pentru cronica, desigur).
Spectacolul e imprastiat, am avut pe alocuri sentimentul ca regizorul nu a stiut ce sa ceara actorilor (sau ce sa le dea), nici spatiul nu e folosit cine stie ce (se joaca mult in extremitati sau pe loc, exceptand cateva momente in care actorii se apropie de margine scenei intr-un mod ce aduce cu aparte-urile din telenovele).
Dar cel mai tare m-a necajit (din perspectiva timpului pe care l-am petrecut citind – si recitind acum – textul, si a timpului petrecut in sala) ca personajele nu se lamuresc, nu se dezvolta suficient, ca momentele n-au incarcatura si “neintelegere”, si parca trec fara sa fie – se plange mult si-n gol.
Si, cu-adevarat, Lamia Beligan si Mihai Calin par de nicaieri si joaca de parca ii doare ceva, altceva decat sufletul.
Bine, hai sa nu te mai jignesc. Mie mi-a placut jocul actorilor, muzica, lumina, scenografia, etc. Nu mi-a placut ca s-au scos cam multe pasaje din piesa originala de aceea reprezentatia scenica nu a avut aceeasi forta ca textul scris. Dar tu ai criticat totul de la un capat la altul, fara sa-mi dai niciun argument. De ex. cum te asteptai sa joace Irina Movila? Cum ar fi trebuit sa joace dupa tine? De ce muzica nu ti-a placut? Practic in critica ta de kkt ti-ai spus niste opinii fara sa dai niciun argument. Si opinia ta, desi nu se discuta, e foarte idioata. Ca sa intelegi mai bine articolul tau este la nivelul alora care injura fara niciun motiv, fara niciun argument. Nu ti-am citit blogul dar cu articolul asta ai demonstrat ca nu stii sa critici, ca ai opinii foarte proaste si ca nu stii sa scrii in general.]
Si in chestia cu opinia ta, de aceeasi parere cu mine este si toata sala care a fost la acea piesa. Care i-a chemat de nush cate ori pe scena pe actori, care radeau, care plangeau. Energia salii intotdeauna se simte.
Ei, mai vii de-acasa. Asa mai da. Cu toate ca in afara de argumentul privind reactia salii, nu ai nici dumnetale niciun argument. Argumentele mele se citesc printre randuri. Nush ce fel de kkt spui tu dar in curand incep sa ma enervez si am senzatia ca nu meriti un raspuns si un tratament omenos mai omule, iar limbajul tau e urat. Iar opinia mea se discuta, evident. In fine, eu nu ma asteptam sa joae Irina Movila altfel decat trebuie sa o faca in functie de talentul pe care il are. Treaba mea nu e sa am stiu eu ce asteptari. Iar idiot, stimabile, nu accept. daca cu bou si incult m-ai castigat, la idiot stau prost. Succes!Iti recomand cu caldura pitzipoance.ro