Sunt si eu sado-masochist. Cred.

“Sado-maso blues bar” loveste cu ciocanul. Maria Manolescu (autoarea textului) aduce sclavia, umilinta, degradarea si trauma intr-un bar improvizat dintr-o casa cu geam la strada. Gianina Carbunariu (regizorul) duce aceste ingrediente in mintea, sufletul si constiinta ta. Sclavia, umilinta, degradarea, trauma.

Sadicul.

Personajul care intruchipeaza sadicul este motivat de traume. O mama profesoara de fizica, cu apetit sexual puternic si manifestari de psihopat. Un tata animalic, animalic si animalic. Puscaria si abuzurile sexuale de acolo intregesc reteta. Rezultatul e simplu. Un tanar sadic. jucat de Virgil Aioanei.

Masochistul.

Personajul masochist este motivat de traume. O cariera de actor sfarsita far-a fi-nceput, vise distruse, sperante aiurea, efeminat, lipse, elipse, eclipse. Rezultatul e simplu. Un tanar masochist iubit (cred) de tanarul sadic. Jucat de Rolando Matsangos.

Pila.

Personajul pila e motivat de traume. O familie care pentru a-l pedepsi ii face injectii in limba. Ucigas fara victima, cauta victima. Si o omoara cu injectii in limba. Viseaza la o lume mai buna, la figurat, fara injectii si cu asistente pe care sa le violenteze. Mai viseaza si la parinti care sa-l domine. Am zis bine, care sa-l domine. Rezultatul e simplu. Un tanar sado-masochist. Jucat de Adrian Anghel
Partea proasta a spectacolului este jocul impecabil al actorilor, care par ca isi inventeaza partitura, viata din barul sado-maso. Mai inventeza apoi si familiile lor, si experientele lor. Asa le aflam. De la trei actori care s-au hotarat, cred, intr-o zi, ca impreuna cu regizorul si dramaturgul sa ne rupa in doua. Sa ne arate ce inseamna. Problema e, repet, ca au reusit. Scenografia, luminile, spatiul, umplu paharul picatura cu picatura. Incet incet te taie pe piele cu unul din cutitele minune din bar. Si iti place, te inspaimanti si iar iti place. La sfarsit le multumesti si te simti sado-masochist. Te-ai pervertit acum sau erai pervertit mai de mult, naiba stie. Oricum, esti un mic sado maso si tu, ca si ei. Ca si toata suflarea romaneasca, zice dramaturgul. Asa o fi? Poate.

Placerea sadicului se implteteste cu placerea masochistului intr-un specatcol in care nu stii de partea cui esti. Initial te amuzi, apoi te scarbesti, apoi te pui pe gandit, pe acuzat, pe scuzat, pe inteles, pe acceptat. Pana la urma te pui pe jar. E greu de inteles. Dar totodata e si atat de clar. Sunt doi poli opusi adusi laolalta, fara deviatii de prisos, fara glume kitchoase, fara strofocari prea mari. Cu sens. Cu forta, cu chatarsis.