Romanul lui Martin Page, (Humanitas, 2007) cu titlu drăguţ, are două unghiuri congruente de la care porneşte : există, pe de o parte, un individ inteligent şi mai mult decât atât conştient, ancorat în realitate prin inteligenţă, iar la polul opus, dorinţa acestui individ de a simţi reverberaţiile vieţii cu alte organe decât analiza raţională, informaţia, conştiinţa.
Manifestul însă pledează, în sens invers, pentru adevărata inteligenţă. În niciun caz nu ni se dă vreo soluţie de-a gata, dar, subtil, pe-acolo se învârte miza acestei scrieri delicioase, cu intruziuni într-un soi de fantastic şi cu reale capacităţi de descriere şi atmosferă. Într-o frază, credem, necesară, cartea lui Page poate fi, până la un punct, odiseea unei enciclopedii umane înspre viaţa simplă şi corectă a lipsei de big picture, a lipsei de vizune largă, grea, dureroasă despre o lume aflată, conform statisticilor, în cădere liberă.
Mi-a placut, am putut-o citi repede si a fost interesanta. Desi tot n-am inteles de ce un om inteligent isi doreste sa fie prost.
Personajul lui Page e inteligenta pura. Nu e un simplu inteligent, e unul in extremis. Inteligenta il sufoca, pentru ca ea atrage dupa sine o intreaga serie de nenorociri. Se zice ca, cu cat stii mai multe, cu atat esti mai nefericit. Asa si aici. Se mai zice ca daca nu am avea capacitatea sa uitam, am innebuni. Asa si-aici. Personajul in cauza avea aceste mici deficiente: ca nu putea sa fie ignorant, ca nu putea sa manance la MC’ pentru ca se gandea la copii din Africa, ce mor de foame. Si-atunci, ce iti poti dori? Sa fii alcolic, sa te sinucizi sau sa… fi prost.
Am o intrebare: Inteligent e totuna cu cult?
La Antoine, inteligenta e dublata de informatie adica e si inteligent si cult (d’aia e personaj de roman)
In principiu, intelesurile celor doua concepte difera. Inteligenta este abilitatea de a iti exercita gandirea logica (in spatiu european) (exista si inteligenta afectiva emotionala dar asta e altceva) iar a fi cult inseamna a avea un grad ridicat de cunostinte si informatii care nu tin de experienta empirica. Inteligenta se poate baza pe informatia culturala, dar in acelasi timp si pe informatia empirica, pe experienta de viata. Vezi Moromete “taranul filozof”. Nu era cult, era inteligent. Sau poate, pentru ca citea ziarele mereu, era si un pic cult.
La Antoine, inteligenta e dublata de informatie adica e si inteligent si cult (d’aia e personaj de roman)?
Pai daca e si inteligent de ce alege niste moduri penibile de a deveni prost?
Pai de amorul artei, pentru ca in principiu asta e paradoxul. Daca un om prost si incult ar alege sa fie prost asa nu ar fi nimic interesant. Zic si eu…
De amorul artei. Probabil…
zuzu: inteligenta nu-i acelasi lucru cu cultura. dar, daca intalnim oameni inteligenti si inculti, e aproape imposibil sa intalnim oameni culti si lipsiti de inteligenta. a fi cult nu presupune a fi informat, ci a pricepe ceea ce parcurgi, mult sau putin. de aceea, putem intalni oameni foarte bine informati, dar iremediabil inculti.