Reminder: SNATCH

 

Snatch este un soi de lecţie cinematografică de coordonare. Intre: actori şi miza regizorală, (viziune) între muzică şi încadratură, între montaj şi replică, între scenariu şi grafică etc. Prima vizionare are, între altele, darul de a te bulversa. Ritmul extrem de accelerat al filmului, de altfel delicios, este oarecum similar cu transpunerea cinematografică (de fond) a modului complicat şi savuros de „zicere” al aşa-zişilor ţigani (nomazi mai corect). Brad Pitt într-un rol foarte solid, sănătos, puternic, rosteşte cu o rapiditate ameţitoare, aflat parcă într-un viitor în care comunicarea va trece într-un plan secund… In fine, întreaga distribuţie este remarcabilă sau pe-aproape, personaje cu stil, cu iz balcanic dar şi autentic americane sau londoneze, categorisite oarecum, parodie subtilă dar şi dură, un comic negru dar şi un sarcasm deştept. Un haos bine regizat, condus aproape din condei de Guy Ritchie. O iniţiativă curajoasă, cu o imagine de-a dreptul lăudabilă şi cu efecte de montaj foarte folositoare şi cu farmec. Planurile alternate şi intruziunile uşoare ale unor consideraţii despre o realitate care parcă nu mai are limite, câteva realităţi marca Kusturica dar totuşi încadrate perfect în Ritchie’s style. Mai mult, o pledoarie despre stilul de a vieţui, şi o poveste despre un diamant de nu ştiu câte carate care se plimbă din mână în mână. Bande, gangsteri, tensiune, umor. Un regal cinematografic, dar şi performante actoriceşti, roluri de compoziţie, care mai de care mai cu „ceva al său”.

Un reminder de făcut din când în când, dacă vrem să avem de-a face cu un regizor cu viziune precum un ditamai bolovanul care se rostogoleste peste un spectator naiv si neştiutor…

Stilul cronicii încearcă să surprindă câtva stilul filmului, combinări şi îmbinări, haos creativ…