„Neon pe tavan ca să alunge toate umbrele”

 

Ca apologie a libertăţii individuale, cartea lui Ken Kesey se desăfşoară asemeni unui fir ghiduş de Ariadna apt pentru a se derula într-un spital de boli mintale, cu atât mai mult cu cât imaginea care susţine întreg romanul, combinatul care robotizează oamenii, rezidă prin obiectivul tăios, analitic şi teribil de sincer al unui staff member încătuşat şi el în labirint. Intrigant devine peste masură, într-un astfel de spaţiu, cuplul care trasează coordonatele întregii substanţe epice. Narator surd şi mut faţă de lumea care îl inconjoară, Şeful, contrapunctat, asemeni unei arii muzicale de o notă ascuţită şi tăioasă trezită din portativul unui răzvrătit împotriva tăcerii şi surzeniei, R.P.McMurphy.
Daca ar fi fost autorul unei epopee, Ken Kesey ar fi avut probabil nesăbuinţa, in sensul cel mai pozitiv cu putinta, de a dezvolta, dizolvand limitele omenescului, un zbor de icar proiectat in infinit. Despre simtul masurii insa, zborul singular deasupra unui cuib de cuci (titlul original puncteaza singularitatea actului evidentiat de metafora, ”One flew over a cuckoo’s nest”- ”Un zbor deasupra unui cuib de cuci”) defineste actul de deshumare a unei idei care capata, daca nu avea deja, proportii uriase: capacitatea de a fi viu, mai mult decat de a fi in viata, obliga individualul sa transceada propria natura limitata, sa isi apropie esenta, in ultima instanta sa caute libertatea. Bănuiesc…