Scrisul în sine
martie 20, 2008 by Rǎzvan Zlǎvog
Marea provocare a oricărui artist este să scrie din nimic. Fără să se refere la ceva. Auto-referenţial. Autonom. În sine. O cronică scrisă fără subiect este subiectul acestei cronici. Aşadar, o cronică despre cronică.
Scrisul după impresie are cele mai ample şi intrigante conotaţii. Este un scris al propriei persoane prin prisma unui show. Înţelegerea şi mai apoi capacitatea de a transmite ce ai înţeles au un singur sens (direcţie): acela de la propriul eu, la restul. Ca într-o fizică fantezistă: un vector cu origine, direcţie şi sens în acelaşi punct.
Extrapolând sensul, precum într-o lume în care eşti singur cu propriile păreri, reacţiile tale sunt spectacolul în sine. Dacă lumea înconjurătoare este reacţia ta la tine, atunci un spectacol de teatru este reacţia lui în sine.
Cronica unui spectacol pe care încă nu l-ai vizionat este precum imaginaţia ta care încă nu s-a dezvăluit pe sine. După ce dezvolţi bipolar ambele realităţi –show-ul şi critica asupra lui – îţi dai seama de următoarele: curiozitatea te mână spre spectacolele pe care încă dinainte de a le vedea, le cunoşti, iar scrisul te mână spre consideraţiile pe care încă dinainte de a le gândi, le-ai anticipat.
Ca un joc cu mărgele de sticlă. Sau, cum spunea Marin Sorescu, „ce intens am trăit înainte de a mă naşte…”
Dar…una e cronica, alta e opera literara. Cea din urma e fictiune, urmand a fi analizata - n-ai (vazut) fictiunea, n-ai cronica. Ai altceva - editorial, daca vrei. Nu este de ajuns sa anticipezi ca sa obtii un produs profesionist. Daca ai anticipa totul (sau esentialul) dinainte, nu s-ar mai face literatura, piese de teatru etc. Ideea este ca imaginatia fiecaruia are resurse si suporta combinari proprii; iar modul in care ea se manifesta cred ca ne bucura (emotional, estetic, sonor etc) cel mai mult si da nastere unor reactii: gandim, discutam, scriem.
Sunt de acord. Una e sensul conotativ si alta e sensul denotativ. Nimeni nu a facut distinctia intre cronica opera literara. Fiecare isi are propriul rol. Cred ca subiectul a ceea ce am scris e diferit de cel fata de care ai raspuns. In orice caz, e just ce spui.
Comentariul meu se lega, cumva, de scrisul auto-referential, care nu corespunde ideii de cronica. Adica…mai, dar ambitios si paradoxal post a mai scris azi Razvan :))
Si sper sa nu te deranjeze daca un comentariu se indeparteaza nitel de la subiectul propus de tine; ceea ce scrii poate da nastere unui brainstorming care mai depaseste aria unui post al tau ;)
Ba din contra. Ma bucura cum nu se poate mai tare. ;)