Erorile s-au corectat sper toate intre timp.
Cat despre lipsa argumentelor de care spuneti, evident nu va dau dreptate.
In orice caz, va multumesc pentru parerea atat de extensiva, nu poate decat sa imi fie folositoare pentru viitor. Va sfatuiesc si eu sa aveti mare grija insa la ce are legatura cu ce, pentru ca s-ar putea ca si dumneavoastra din pozitia de forta in care credeti ca va aflati in relatie cu mine, sa judecati gresit. Oameni suntem doar.
Limba chinuita este exact limba folosita de spectacol, m-as fi asteptat sa intelegeti asta, cu expresii cu un anumit iz, simplu de inteles, de altfel.
Organizarea a fost extra in ciuda faptului ca nu m-au chemat la timp la “shou”, da, e o licenta acest termen si ortografia lui, sunt convins ca sunteti familiarizat cu el, nu imi apartine inventia(din nefericire).Tocmai asta spuneam: faptul ca m-au chemat tarziu nu inseamna ca nu s-au organizat foarte bine. Destul de evident din discurs.
Eu zic ca putina ingaduinta v-ar fi ajutat sa evitati aceste judecati exagerate in aproape toate aspectele. dar bunavointa draga domnule, e o calitate pe care nu multi o au. Sa stiti insa ca in acest domeniu eu am intalnit cronicari de seama care au avut aceasta bunavointa si chiar paginile site-ului meu stau marturie.
In fine, Soldatul Universal si Simone de Beauvoir sunt paralele care sa ne mai deschida mintile chinuite de aceleasi si aceleasi interpretari si au foarte mare legatura cu figura lui Ivan Turbinca, exact cum am specificat -din perspectiva anacronica. Sau poate trebuie sa definim acest termen impreuna. Sau poate e prea mult sa gandim departe. Nu zic nu, dar e optiunea mea si nu va cer sa fiti de acord. Deloc chiar.
Cronica unui eveniment implica si cronica celor vazute si simtite, nu numai cronica spectacolului si realizarii scenice. Asta e sensul acelor observatii despre invitati si atmosfera, cu umor si deloc “beligerante”.
Eroarea cu debutul este rezolvata pentru ca am specificat ca este vorba de un debut Bucurestean in regia de teatru, ceea ce de fapt am si vrut sa exprim. Numai sa nu ma insel si aici. Dar daca o fac, asta este, imi cer scuze, se mai intampla, am gresit. La o citire simpla am observat greseala si am corectat-o.
Corectura ortografica o fac tot singur si o fac cat pot de mult inainte de a posta cornica, dar si dupa ce ea apare. Sunteti foarte neintelegator, dar e optiunea dumneavoastra. Altfel, trebuie sa recunosc deschis ca anumite “fascinatii” ortografice din limba romana ma bantuie, si ma refer la dublarea unui “i” sau la mancarea altuia. Vin dupa o serie de intalniri interesante cu limba romana, si in background-ul meu se afla si olimpiade la limba romana si studii si examene la Literatura Universla si Comparata. Dar asta nu inseamna ca nu pot articula aiurea sau altceva. Imi asum senin, draga domnule. Dar mi le asum preferand sa ma amuz de ele mai degraba decat sa ma cramponez si sa uit esentialul a ceea ce fac.
Eu pot fi de acord ca nimeni nu s-a gandit sa observe cat de frumoasa este paralela cu Soldatul Ryan sau cu existentialsimul, dar nu e vina mea. Daca vreti sa ramanem la cei doi “i” in plus, este optiunea dumneavoastra si v-o respect. Dar ca sfat prietenesc, nu va mai pierdeti vremea, lasati greseala in pace, pentru ca ea, draga de ea, ne face oameni.
Cuvinte in exces dupa parerea dumneavoastra. Eu unul inteleg fara mari probleme ce inseamna un rol foarte tare. Si poate nu e limbaj de lemn si poate in viziunea dvs nu are acoperire, tot ce e posibil. Dar nici nu vreau sa aiba acoperire. Poate suntem din alta generatie. Va garantez insa ca toti cei care citesc inteleg ce vreau sa spun cu aceste cuvinte. Poate cei care citesc Liternet nu inteleg. Asta e desigur problema lor, nu a mea. Sa descriu partitura lui Ivan ar insemna prea mult si apoi las sansa cititorului sa vada spectacolul nu sa i-l desciru eu.
Nu au prezenta si imagine tocmai pentru ca nu sunt sustinuti de spectacol, e lesne de inteles si nu e nicio contradictie decat pentru cel care o cauta acolo. De altfel am si spus clar:”sunt contrariat.” Adica stiu si declar doua realitati care sunt contrare. Pe de o parte asa, pe de alta parte asa.
Nu trebuie sa fiti de acord ca suntem un popor aflat undeva intre iad si rai. Dar sa citez ca argumente idei antropologice sau istorice romanesti nu este ce imi doresc. Imi iau libertatea sa le subanteleg, pentru ca cei care citesc sa aiba o lectura participativa, nu una pasiva.
Dar se pare ca noi, romanii, in afara de faptul ca ne pricepem sa criticam toti, vezi si cazul meu- ne pricepem de minune si sa criticam critica, subiect unde deja, draga domnule, devenim hilari si oarecum penibili.
Finalul este un statement politic care nu are nicio legatura cu cronica. De altfel el nu apare pe site-ul meu. Dar are legatura cu persoana care a scris cronica. Si drept urmare am vrut sa il notez in incheiere. NU am intentionat sa va produc vreo neplacere cu asta si imi pare rau daca v-am cauzat-o.
Articolul nu este o varza. Si stiti bine asta, sau daca nu o stiti, trebuie sa mai cititi odata. Articolul este foarte bine ordonat. Mesaj- Valente semantice- Structura- Regie- Scenografie- Actorie- Eveniment.
Consider inca acest mail ca o dovada de respect colegial cumva, desi resimt senzatia certa cum ca puneti o limita clara de demarcatie intre mine si scrierea mea si dumneavoastra.
Dar deja aceste optiuni va apartin. Eu nu fac decat sa va raspund in semn de pretuire si respect. Dar corect trebuie sa fiu, cum cred ca si dumneavoastra ati considerat poate ca sunteti corect.
Personal, apreciez dezbaterea, nu apreciez judecatile pripite si sententioase. Si chiar daca aveti impresia ca argumentatia dumneavoastra este logica si sustinuta, ceea ce v-am raspuns demonstreaza oricui si oricand ca va inselati intr-o proportie mult mai mare decat aveti dreptate in ceea ce spuneti.
Ca sa pastram aceasta discutie in limitele impuse de respectul reciproc, va cer permisiunea sa facem aceasta dezbatere publica- respectiv sa pot publica mailul dumneavoastra pe site-ul personal.
As vrea sa inchei cu un citat fumos:
“Mai bine sa scrii pentru tine si sa nu te inteleaga nimeni decat sa scrii pentru ceilalti si sa nu te mai intelegi tu” (nu dau numele celui care a spus asta, nu pentru ca nu il stiu, ci pentru ca vreau sa descoperiti dumneavoastra- poate aveti surpriza sa fie chiar vreun Soldat Ryan -glumesc desigur.)
Daca nu va convine, nu ma publicati pe Liternet, asta este, viata merge inainte. Poate din asta, si eu cred ca asa este, iese ceva bun, si atunci si eu si dvs vom avea numai de castigat. Dar e bine sa stiti, nu-i asa, ce publicati, de ce, sa va indoiti tot timpul de judecatile proprii. Doar asa putem impreuna sa ajungem mai departe in ceea ce facem. Si daca nu ma insel, facem cam in acelasi scop, si eu si dumneavoastra.
Cu parere de bine,
R.Z.
Am citit aceasta “cronica”. Nu mi-a placut. Si nu inteleg de ce o promovati. Chiar orice prostie e buna pentru marketing?
De ce nu mi-a placut?
In primul rind pentru ca limba romana e chinuita in ea: “prinde cu inteligenţa lui a face un rămăşag”, “atâta vreme cât îi vrea pofta”, “au substituit conceptul de erou”, “glumiţe, ca să nu folosesc cuvântul ne-oficial desemnat pentru asta”, “imaginea auditivă”, “o imagine vizuală”, “imagine pustie”.
Apoi pentru ca nu are logica: “nu au prezenţă, nu au imagine. (…) Totuşi, în ciuda ciudei, eu cred că trupa de actori de la TNB este din ce în ce mai tânără şi mai pregătită.” – cum o fi pregatita daca nu au nimic si asteapta totul de la scenografie? / “Şi organizarea premierei, deşi m-au chemat la “shou” pe ultima sută de metri, a fost extra.” – organizarea premierei inseamna sa cheme invitatii la “shou” la timp? / “Apoi nici costumele, deşi dragi nouă, nu reuşeau să umple golul, pentru că păreau ponosite” – daca nu erau ponosite umpleau golul?
Apoi pentru ca nu are substanta, ci doar cuvinte in exces: “Ivan Turbincă face un rol tare de tot. Un super-rol sau cum se mai zice. Adică are o partitură de Mozart şi face imporvizaţii cu Chopin.”; “Sensurile merg foarte departe”; “umor (…) oarecum sec – precum un vin sec românesc”
Apoi pentru ca nu inteleg ce noima au intr-o cronica divagatii de genul “Beligan (oare vine de la Bello- razboi lat. numele?)” sau “căruia îi dorim mult mult succes”.
Apoi pentru ca abunda de erori:
- de scriere: “imporvizaţii”, “Şî”, “semnatice”, “storry”, “Beauvoire” si inca nenumarat de multe
- de informatie sau de adecvare: “Ion Sapdaru – care debutează şi cu regia de teatru în Bucureşti” – aici e eroare de informatie daca se subliniaza ca Sapdaru debuteaza la modul absolut, caci nici macar in regizarea lui Ivan Turbinca nu debuteaza, atita timp cit acest spectacol e un remake al celui tot cu Daniel Badale facut la Botosani. Si e eroare de adecvare daca se subliniaza ca e debut in Bucuresti, atita timp cit nu cred ca cineva spune despre Coppola ca a debutat cu regia de film in Romania cu “Youth Without Youth”
- de memorie: “a face un rămăşag cu Dumnezeu” – nu e vorba in poveste de nici un ramasag (poate sa fie asa doar daca regizorul a modificat povestea, dar ar fi trebuit mentionat daca era asa).
Apoi pentru ca autorul bate cimpii cu gratie fara sa argumenteze deloc, aglomerind clisee: “Soldatul de pe meleaguri pitoreşti de la noi îşi atribuie aproape un destin naţional. Un destin al fiecăruia în parte dar şi al tuturor. Suntem un popor care este undeva nemuritor între rai şi iad, noi românii. De data asta suma părţilor are aceeaşi semnificaţie cu întregul. Ivan ar trebui declarat astăzi erou naţional.”
Apoi pentru ca articolul e o varza caci aduce in el si pe Soldatul Ryan si Soldatul Universal si pe Simone de Beauvoire si pe Sartre care chiar nu au nici o legatura cu povestea lui Creanga. Si, sper, nici cu spectacolul lui Sapdaru.(Razvan Penescu)
