În ciuda tentei de vulgar pe care o implică expresia din titlu, este extreme de impresionant cum în multitudinea de sensuri pe care le implică, ea conţine un mare adevăr. A mânca de la cineva, din cineva, sau „ceva” al cuiva înseamnă foarte mult.
Colecţia Enciclopedică a Cotidianul-ui propune o carte despre hrană, a autoarei franceze [...]
Read Full Post »
Ca apologie a libertăţii individuale, cartea lui Ken Kesey se desăfşoară asemeni unui fir ghiduş de Ariadna apt pentru a se derula într-un spital de boli mintale, cu atât mai mult cu cât imaginea care susţine întreg romanul, combinatul care robotizează oamenii, rezidă prin obiectivul tăios, analitic şi teribil de sincer al unui staff member [...]
Read Full Post »
Cu ce se mănâncă scrisul în viziunea unui romancier, tradus pentru un altul, viitor romancier. Câte tipuri de furculiţe, ce tacâmuri mai întâi şi care tacâmuri mai la urmă. Despre tehnică şi simţ al prozei. Fără să te facă romancier, Llosa te face să o apuci pe lungul drum al artistului către sine însuşi. Fie [...]
Read Full Post »
Din ciclul, cronică de carte mică:
În 2002 Imre Kertész a luat Nobelul pentru că a pus omul în conflict cu istoria brută şi, din perspectivă, a ieşit ceva foarte bun. Foarte bun din mai multe puncte de vedere. A ieşit un soi de concepţie despre scriitură, coroborat cu o concepţie despre viaţă şi câteva istorioare [...]
Read Full Post »
Romanul lui Martin Page, (Humanitas, 2007) cu titlu drăguţ, are două unghiuri congruente de la care porneşte : există, pe de o parte, un individ inteligent şi mai mult decât atât conştient, ancorat în realitate prin inteligenţă, iar la polul opus, dorinţa acestui individ de a simţi reverberaţiile vieţii cu alte organe decât analiza raţională, [...]
Read Full Post »
