Posts Tagged ‘Dan Puric’


Un domn, vazand ca urc pe niste scari ce erau,se pare, proprietatea altcuiva :)), m-a intrebat direct: „Incotro?” la care eu: „vreau sa ajung la etaj, exista asa ceva in magaziunl acesta?-ca sa fiu eu sigur ca nu zic prostii,mai bine intreb,o fi inchis sau ceva
Si ca sa vezi, ca nu ma asteptam la asta…nici in7-ani nu mi-ar fi dat prin cap ca ma poate in intreba…:”Tu cine esti?
Opa.Zbang,vorba mamei. Ca sa vezi (auzi)si sa nu crezi, si alte expresii romanesti similare.
In 2 sec de uluire am gandit pe rand, cele ce urmeaza:
1. sunt din Bucuresti…– am anulat-o, pentru ca nu pot raspunde ceva ce ma defineste numai putin, si in niciun caz in cazul de fata…(cu toa te ca am continuat ideea)
2. sunt strain. am anulat-o,evident, -am dat din lac in putz, in fapt, din Dunare in chiuveta…in fine, a-ti prin ideea. asadar nu, nu sunt strain caci ma simt de-al casei mai ceva ca la mine de multe ori…cum era o melodie bisericeasca incredibil de hilara,pe youtube…vai nici macar nu pot dau linkul pentru este…in fine…cautati pe iutub.;) ceva cu „nu am casa nicaieri…”hilar!to say the least.
3.Cine suntem…Puric…Teatrul Vienez, la ce dor imi e de copii si colegi si activitatea in sine, era sa ma pierd total. Asa ca profit acum si spun/scriu ca o sa revin despre „Domnul Dan”, cum il numesc colegii mei, Puric, cum ii zic eu, NU cu mai putin respect sau admiratie, sau sau sau.
(Imi zicea un mare om, un mare domn, cu un zambet siret in coltul gurii, aici la Galati, :”sa il depasesti, Razvan”…eu cred ca primul care s-ar bucura daca l-as depasi, intre toate ghilimele din lume, ar fi chiar dumnealui. Puric.Dl Dan. dar de visuri aproape de notiunea de imposibil, alta data…:))
4.Chiar conteaza cine sunt acum? Serios vreti sa stiti, stimate domn de la paza?Zau asa, e tarziu si zau ca nu stiu ce sa raspund.
5. Nu stiu! Ca daca stiam nu eram aici…eram cu liftul, in Unirii, la Bucureti, sau…nu mai eram deloc.
Pana la urma am raspuns: „Cum adica cine sunt?, -ca sa inteleaga omul ca m-a incurcat grav :)),Razvan Zlavog ma numesc, imi pare bine de cunostinta, dumneavoastra?” Cristi -nu asta era numele dar ce conteaza…
Si concluzia…noroc ca oameni ca Puric ne mai povestesc si noua in carti si nu numai, ca altfel…
Ce sa mai zic de Sylvia Rotter.eheee, alta viata domle!:)
+ o alta morala: noroc ca exista VITEZA gandului. Thanks God si la propriu si la figurat :))

dan_puric.jpg

Inimitabil.

Cum faci sa exprimi in cuvinte un moment care apeleaza la cele mai primitive si crude emotii umane?

Irezistibil.

Un moment care te muta din loc sufleteste.

Incomparabil.

Dan Puric. Al nostru.

Cum ii recunosti pe oamenii care simultan apartin acestei lumi si pot dansa intr’o lumina fara pata? Dupa sclipirea din ochi. Dupa caldura gesturilor. Nebunia pasilor de dans. Culoarea emotiei. Mirosul prafului ce iese din scena.

Prin ei poti conferi tacerii propriul tau mesaj.

Despre Cine suntem cu adevarat, despre Trup si Suflet in teatru, alaturi de

Dan Puric. La Amfiteatrul Deschis Team Work.

Pe 19 februarie, intr’o marti la ceas de seara [ora 18:00], in Amfiteatrul Odobescu [Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti].

Nu deschidem minti, unim suflete.

Contact: amfiteatru_deschis_ tw@yahoo. com
http://www.teamwork. org.ro


contraste.jpg

(foto Alexandru Voicu)Una dintre surprizele plǎcute ale festivalului de la Piatra Neamţ, ediţia 2007 a fost, fǎrǎ doar şi poate, spectacolul “Contraste” al trupei Passepartout formatǎ de Dan Puric. Mai exact, reprezentatǎ aici de Dana Cavaleru şi Richard Bovnoczki.
Specificul spectacolului, gestul şi mişcarea coregrafică, convergente în umbrela conceptului de „Pantomimǎ” sunt de naturǎ sǎ umple spaţiul şi sǎ conducǎ atenţia publicului mai pe unde vor ele. Ceea ce nu e puţin lucru. Folosindu-se de un decor mai mult decât minimal, – o umbrelǎ, câteva accesorii de îmbrǎcǎminte , – iniţial cei doi lasǎ senzaţia cǎ vor fi înghiţiţi de spaţiul scenei. Încet încet însǎ îl cuceresc, bucatǎ cu bucatǎ, fǎrǎ sǎ bruscheze, fǎrǎ sǎ şocheze, dar amuzând.
Savoarea unui astfel de spectacol vine din jocul continuu în care te angajezi, împreunǎ cu actorii, în scopul de a descoperi, poate odatǎ cu ei, povestea propusǎ. De data asta a fost un drum sinuos printre contrastele istoriei, societǎţii, lumii. Din comunism în capitalism, dintr-o poveste de dragoste într-o cinǎ pentru cǎţel. O ilustraţie muzicalǎ foarte inteligentǎ, care puncteazǎ excelent sensul poveştii, mişcǎrii şi expresiei, împreunǎ cu o serie de elemente de gesticǎ realmente spectaculoase şi inventive, duc spectacolul într-o zona a simţurilor (în genere altele decât auzul), a mesajului puternic. Râsul capǎtǎ sens de multe ori, fǎrǎ sǎ rǎmânǎ la suprafaţa, ca de pildǎ atunci când, dupǎ ce personajele lucreazǎ la banda rulantǎ într-o monotonie covârşitoare – semnificând desigur o epocǎ de tristǎ amintire –, o multitudine de mǎrci, de produse care mai de care cunoscute înnebunesc personajele, îi despart, îi subjugǎ, dupǎ un scenariu care ne pare foarte familiar.
Astfel, opţiunea pentru poveste şi alegerile adiacente sunt la îndemâna spectatorului iar gustul final este aşa cum şi-l creează fiecare în funcţie de cât a participat. Contrastele însǎ rǎmân, şi dau de gândit.