Posts Tagged ‘fericire’


Să ştii că eu te apreciez, te respect şi te iubesc ca pe o bună prietenă. şi că aş vrea să rămânem aşa indiferent ce va fi. eu o să fac tot ce îmi stă în putere să ai parte de fericirea pe care o meriţi. şi la fel ca mine noi toţi. fiecare după posibilităţile lui. oricând vei putea să te bazezi pe mine. şi chiar m-aş bucura să mă chemi, să îmi ceri ajutorul, dacă vei avea nevoie. dar în fapt iţi doresc să nu ai nevoie. dar după cum cunosc eu viaţa până acum, întotdeauna va fi nevoie de ceilalţi ca să realizăm ceva, ca să fim fericiţi.. aş vrea să îmi dai voie să public această urare pentru tine pe blogul meu, ca mesaj pentru toţi dragii mei. pentru că am impresia că datorită ţie am reuşit să exprim cu toată sinceritatea urarea mea de Crăciun, de sărbători, de viaţă.

Pentru A. P.


slp-mic.gif

(completare a postului precedent) 

Să zicem că din întâmplare îţi cade în gheare un text dramatic despre un om şi mama lui. Ce faci? Îl citeşti. Şi scrii despre el.Ce scrii? Încerci să te prinzi întâi despre ce e vorba. Dar nu poţi. Pentru că nu înţelegi. Chiar dacă mai mult sau mai puţin, poţi să faci conexiuni. Dar în principiu, nu înţelegi, pentru că în viaţa ta mică din satul tău în care mergi la bere cu amicii, stai în trafic şi fumezi mult, lucrurile astea nu se întâmplă: părinţii nu se înjură cu copiii la mine în sat, şi tot la mine în sat nu se poate ca şi mama şi fiul să fie prostituate, sau prostituaţi. Şi nici nu se poate să se sinucidă şi să aibă sida şi să sufere atât şi totuşi să iubească atât. Şi nici nu se poate să locuiască într-un deşert atât la propriu cât şi la figurat.Urmează o replică la care eu m-am gândit mult, şi vreau să atrag atenţia în mod special asupra ei: ASTA SE ÎNTÂMPLĂ DOAR ÎN FILME. Şi noi, cei care avem un pahar de ceai dimineaţa şi un job şi mai multe facultăţi (nu mintale), nu avem nicio legătură… Avem părinţi, fraţi, surori, prieteni mulţi şi deşi (cu accent pe „e”), nu avem nicio treabă. Şi atunci de ce m-ar interesa pe mine, un astfel de text dramatic? De ce m-ar atinge în vreun fel?Pentru că dacă la mine în sat lucrurile stau aşa, în oraş nu mai e la fel. Şi cu timpul, satul meu va deveni oraş, şi apoi mapamond. Şi am să o înjur şi eu pe mama mea, şi am să mă prostituez şi eu, şi am să mă sinucid şi eu.

Ba nu, nu am să o fac, pentru că o să îmi amintesc de textul acesta, care nu m-a interesat. O să îl recitesc, o să ştiu ce a vrut el să spună, o să merg altfel, mai straight as a line, mai gay as a circle, mai nuştiu’cum as a nuştiu’ce. Şi, după o ecuaţie simplă, o să fiu mai fericit, mai liber, mai plin de viaţă.

Toată tevatura vorbeşte despre un mod anume de a vedea arta, şi teatrul şi cuvântul şi situaţia. Nu ca pe un produs, ca pe o experienţă. Pentru că un lucru e cert, mai devreme sau mai târziu, o să ne atingă pe toţi câte o palmă a vieţii de la oraş. Indiferent de cât de mic e satul în care stăm.

Dacă nu e aşa, vă dorim fericire plăcută!