Posts Tagged ‘Hamlet’


heath-doliu.jpg

Nu de mult si din jocul intamplarii am scris un necrolog pentru Hamlet.

 Acum 10 minute am aflat de moarte actorului american Heath Ledger.

Necrologul pentru Hamlet ii este dedicat.  Sa speram ca rolul vietii lui abia acum incepe.

 

Danemarca ar trebui să fie în doliu. Pe la geamurile casei are trebui atârnate năframe negre. Drapelele ar trebui coborâte în bernă. Regalitatea s-a stins. Regele adevărat a murit, trăiască regele. Memoriul personalităţii sale va rămâne veşnic, aşa cum îl dezvăluim acum. Pentru un prinţ mai mult decât un rege.Istoria îl nesocoteşte, sau noi îi ştirbim deja memoria prin purtarea noastră. Doliul nostru poartă însemnele noii ere. Preferăm să trăim în imaginaţie, să ne prefacem în bufoni, fiecare dintre noi, pentru a găsi adăpost. E mai uşor. Dar, cu deosebire de exemplu lui, uităm să ne mai prefacem la loc. Tărâmul de dincolo ne ştirbeşte din capacitatea de a respecta, de a preţui. Fiii şi fiicele regatului dănţuie într-o beznă care nu se mai poate preface în lumină, până când ordinea nu va fi fost restabilită. Dar ce mai înseamnă ordinea, în faţa morţii. Hamlet, sau istoria unui nebun. Înmormântarea va avea loc astăzi, la orele amiezii, şi în fiecare zi.


colvni-hamlet.jpg                                                                                                                                                                                                                                                              

(foto Alexandru Boicu)

Dintr-o perspectivǎ regizoralǎ coerentǎ şi dintr-o montare pe alocuri spectaculoasǎ, aparţinând profesorului Bacs Miklos, studenţii anului terminal de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj au reuşit sǎ scoatǎ probabil maximul. La nivel de interpretare tradiţia şi „greutatea” personajelor pǎrea copleşitoare, de multe ori închizând actorii într-un soi de linearitate.

Deductibilǎ cumva înca din titlul adaptat al spectacolului – „Hamlet. Totus mundus agit histrionem” – în traducere liberǎ un fel de „Întreaga lume este plinǎ de actori”, ideea conducǎtoare a montǎrii a propus un Hamlet circular care începe şi se terminǎ în realitate. Iniţial, primul Hamlet se naşte dupǎ ce un om obişnuit citeşte prima replicǎ a piesei pentru cǎ în final unul dintre gropari sǎ simuleze un accident fǎcându-i pe ceilalţi sǎ reacţioneze şi sǎ rupǎ convenţia scenicǎ.
Beneficiul cert al ideii, anume coerenţa viziunii este paradoxal şi slǎbiciunea spectacolului, în mǎsura în care pendularea între douǎ abordǎri diferite ale textului – de la convenţie la meta-teatru – creşte considerabil gradul de dificultate (şi-aşa ridicat), expune actorii la o serie de nesincronizǎri şi lasǎ o uşoarǎ senzaţie de retorism în interpretare.
Mai mult, aglomerarea de personaje (distribuţia cuprinde nu mai puţin de patru variante ale lui Hamlet, trei Ofelii şi douǎ perechi de gropari), ritmul alternant şi aproape nǎucitor împreunǎ cu simbolurile şi accentele puternice – Gertrude poartǎ dupǎ scenǎ cu Hamlet un cǎluţ de lemn dupǎ ea, cǎrându-şi parcǎ aproape ca Sisif pǎcatul – fac ca spectacolul sǎ devinǎ greu de urmǎrit. De asemenea decorul, de altfel foarte ingenios şi funcţional atât în plan simbolic cât şi tehnic, format din câteva corpuri de lemn pe roţi, modulare, care iau pe rând funcţie de pat, scenǎ, sicriu, contribuie la aceastǎ senzaţie de sufocare.
Altfel, studenţii anului IV au lǎsat sǎ se întrevadǎ o muncǎ solidǎ şi o luptǎ serioasǎ cu dificultǎţile textului, chiar dacǎ în mod firesc poate au dat pe alocuri senzaţia de nesiguranţǎ şi timiditate în faţa personajelor coloşi ai literaturii dramatice universale.
Unul dintre momentele de forţǎ care meritǎ amintite a constat în schimbarea registrului – din tragic în comic – odatǎ cu scena groparilor: poate mai mult decât în alte situaţii a existat o corelare foarte bunǎ între vizunea regizoralǎ şi realizarea scenicǎ a actorilor, aceştia reuşind sǎ se împace cu textul şi sǎ şi-l însuşeascǎ.