Posts Tagged ‘iubire’

Nu simplitatea

Posted: Aprilie 6, 2012 in Diverse
Etichete:, , , , ,

Nu simplitatea

Stiu ca uneori gafaim cand alergam atat de repede in bratele linistii, limpezimii si caldurii
Stii ca uneori ne impiedicam si radem, in bratele confortabilului, a visarii, a ne-rupturii
Stim ca uneori ne alambicam in cuvintele propriului ideal, pe care ni-l visam inca la inceput
Ca unii copii care nu uita nimic niciodata, niciun revelion si nicio zi de nastere, crezand ca nasterea e perpetua,

Nu moartea.

Stiu ca mai uit de tine, de mine, de egoism si patima, din virulenta si virilitate
Stii ca mai uiti de mine, de tine, de lipsa si limita, din  frica si feminitate
Stim ca nu ne-ar dezlipi nici Dumnezeirea care credem ca ne-a imbinat inca de la inceput
Ca unii artisti care nu uita niciodata ideea, fiecare cautare, fiecare renastere, crezand ca energia e perpetua,

Nu imbatranirea.

Stiu ca mai obosesti de rime, de mime, de raspunsuri si solutii
Stii ca mai adormi cu mine, de somn si pofta subconstientului de lumina
Stim ca ceea ce e pretios se desfasoara in noi doi impreuna
Ca un amorez care isi incalta noii pantofi, crezand ca frumusetea e perpetua,

Nu simplitatea.


Indraznesc si eu sa trimit mai departe acest mesaj. Asta pentru ca o cunosc pe cea care l-a scris. O cunosc personal, nu este o persoana de care am auzit, sau mi s-a povestit, nu este o poveste din neantul www.

Smaranda este o absolventa a sectiei Actorie a UNATC. Acum doi ani a avut curajul si taria sa isi urmeze visul si a aplicat pentru un masterat de arta actorului in Statele Unite. A muncit o vara intreaga pentru a strange banii necesari calatoriei care ii permitea sa se prezinte la auditie. Si a reusit. Este unul dintre putinii actori care studiaza in SUA pentru ca profesorii care au vazut-o  i-au admirat talentul si au convins Universitatea din Austin sa ii ofere o bursa de studii.

Daca nu putem ajuta aceasta familie direct, putem macar sa ne rugam pentru acest copil pentru care Dumnezeu a facut deja minunea de a o readuce la viata dupa o luna si jumatate de coma profunda.

Va rog din tot sufletul ajutati daca puteti. Va trimit un mail scris de mama mea si in numele meu. Multumesc mult.

Smaranda

Îmi este tare
greu să va povestesc despre Ana, minunata mea nepoată de 13 ani, pentru că sunt foarte implicată, pentru că situaţia critică de acum a Anei este cel mai important lucru pentru mine si familia mea, pentru că vă fac partaşi la suferinţa, durerea şi disperarea mea, a noastră, necunoscând şi ignorând  astfel problemele voastre, poate la fel de grave.

> Ana este o fată frumoasă, veselă, inteligentă, talentată, sensibilă, tandră, prietenoasă, iubită şi
îndrăgită nu numai de mulţii ei prieteni şi colegi ci şi de toţi cei care au avut bucuria de a o cunoaşte. Este un copil minunat care ne-a adus numai bucurii. Este adolescenta în care toate fetele ar dorii să se regăsească şi de care toţi băieţii s-ar simţi artaşi. Ana este tot ce ţi-ai putea dori!

În seara  zilei de 25 noiembrie, la ora 18:10, Ana a fost lovită în plin de o maşină, chiar pe trecerea de pietoni din faţa şcolii nr. 150 „Sf. Elefterie” unde învată, în timp ce tatăl ei, Dragoş, o aştepta să traverseze strada şi să o conducă acasă, fiind pe partea opusă a parcului Eroilor, la „role”, la doar  100 m de locul accidentului.

A fost transporată  şi internată în stare foarte gravă, în comă de gradul IV – scor Glasgow  3, la Spitalul Universitar de Urgenţa Bucureşti, fiind cel mai apropiat de locul accidentului. Este şi spitalul unde mama Anei (sora mea, Luminiţa) este medic, în gardă în acea seară.

Medicii nu i-au dat şanse de supravieţuire, spunând că numai o MINUNE o poate salva.
Şi după 45 de zile de coşmar şi comă profundă, de complicaţii şi incertitudini, Ana, sfidând orice
prognostic, a deschis ochii. Unul mai mult decat celalalt dar  Minunea a avut loc!
Nu e clar dacă, cât sau cum vede, este deocamdată paralizată (tetrapareză flască), dar înţelege ce i
se spune si zîmbeste, cu jumătate de faţă, făcând gropite, la lucruri amuzante şi apoi se întristează şi plinge…. manifestări care au fost apreciate ca posttraumatic stress disorder acut -anxietate postraumatica acuta.

Una din poeziile scrise de Ana in timpul concursului „Matematica+/-Poezie”
> „PUNCT
> Ce e mai simplu ca un punct
> Neânsemnat, restrâns, mărunt?
> Mi-aş pune grijile-ntr-un punct
> Zâmbetul în altul, la-ntâmplare
> Încă un punct, inca o întristare.
> Toate gândurile mele mărunte se ascund într-o mulţime
> infinită de puncte.
> Si, de le-aş conecta, aş obtine o nouă figură
> geometrică,
> Dragostea mea”

Daca vreti sa o ajutati, contactati, va rog,

pe Alina Ciceu, matuşa Anei Radu
alinaciceu@hotmail.com
alina@generation-europe.eu
> mobil:
> 0744655744

Doamne-ajuta!


Sau, cel putin, eu.  unul (nu singurul) cred asta. Si ca sa nu zic doar asa: Westlife, o formatie cu cre tineretea mea s-a inteles bine :))… au ei o melodie de amor nemarginit, ii zice (frumos, zic) Flying without wings. Si sa nu imi spuneti mie ca nu sunt versuri tari: ca nu va cred :))

Everybody’s looking for a something
One thing that makes it all complete
You’ll find it in the strangest places
Places you never knew it could be

Some find it in the face of their children
Some find it in their lover’s eyes
Who can deny the joy it brings
When you’ve found that special thing
You’re flying without wings

Some find it sharing every morning
Some in their solitary lives
You’ll find it in the words of others
A simple line can make you laugh or cry

You’ll find it in the deepest friendship
The kind you cherish all your life
And when you know how much it means
You’ve found that special thing
You’re flying without wings

So, impossible as it may seem
You’ve got to fight for every dream
Cos who’s to know which one you let go
Would have made you complete

Well, for me it’s waking up beside you
To watch the sunrise on your face
To know that I can say I love you
In any given time or place

It’s little things that only I know
Those are the things that make you mine
And it’s like flying without wings
Cos you’re my special thing
I’m flying without

And in this place I long to be
You’ll be where it ends
I’m flying without wings
And that’s the joy you bring
I’m flying without wings

ultima oara a functionat, asa ca…de ce nu…. pt M.M.

tot ele,versurile, nasc super schimburi pareristice, super puncte de suspans…si da, am vrut ingrijorator de mult cand eram mic sa fiu precum baetii din Westlife… dar acum sunt ca cei din Eastlife…de, asa mi-a fost sorocu’ :)


oamenii cauta pe blog :”razvan zlavog te iubesc”
 rezultatul e : Si eu te iubesc, omule, cine oi fi tu. :)
 
Parerea este anonima iar cel care a exprimat-0 imi este prieten prin intermediul In Vino Veritas -Scrie cu stiloul. Thanks blog.
Pana in seara aceasta afirmam cu rusine ca nu am avut ocazia sa vizionez vreo piesa de teatru in Bucuresti.
Dupa seara aceasta peste rusinea deja existenta s-a asternut foarte mult regret. Daca fiecare piesa ar fi macar pe jumatate de grozava precum „Tectonica Sentimentelor”, m-as muta in Teatrul National Bucuresti.
Senzatiile traite in Sala Atelier nu se compara cu nicio sala de cinema in care am intrat vreodata. Nu poti capta in vreo dimensiune trairile pe care le transmit actorii nostri, indiferent daca folosesti Surround-Sound sau ochelari 3D. Adaugam senzatia de exclusivitate si unicitate pe care le confera cadrul restrans de putin peste 100 de persoane si e garantat ca vei reveni.
Singurele plangeri sunt legate de cele 2 gasco-pitzipoance ale Annei Lesko. Am avut neplacuta surpriza sa fim asezati exact in randul din fata lor. Cateva sugestii si precizari importante:
1.TNB nu e Turabo. Unul e cu linistea si vizionarea pieselor, celalalt cu barfele derizorii.
2. Daca aveti probleme cu auzul, apelati la betisoare / proteze auditive. Si mai renuntati la cateva nopti in Fratelli, ca probabil ati facut febra musculara la timpan. „Ce-a zis, fata?”
Tectonica sentimentelor – Merita vazut!
P.S: Multumiri lui Razvan Zlavog

 

mihai munteanu stiinte politice

 
hrana 2
in vino veritas 1
homo nud 1
dialog comic 1
razvan zlavog 1
piesa neintelegerea 1
ce este brasla 1
chris nedeea 1
tipologii personas 1

ieri

caută Vizualizări
alexandrina chelu facebook 2
richard bovnoczki 2
poze cu copii dragalasi 2
despre teatru 1
teatru pornografic 1
hrana 1
radu largeanu 1
vino veritas ravan 1
ce este un actor talentat? 1
cum sa devin un prost

EVENIMENTUL S-A AMÂNAT!VOM REVENI CU DETALII!

FREE HUGS este o campanie in care oameni obisnuiti, ofera imbratisari necunoscutilor in locuri publice. Aceasta miscare a inceput pe 30 iunie 2004 in Australia, cand un
Juan Mann a iesit intr-un mall din Sidney cu o pancarta pe care scria „free hugs” (imbratisari gratuite) . Primul trecator dispus sa accepte oferta lui a fost o doamna in varsta care l-a imbratisat, apoi s-au alaturat si altii bucurosi sa imparta imbratisari gratuite necunoscutilor. Cand in octombrie, politia a intervenit cerandu-le sa se opreasca, Juan Mann a folosit o petitie care a fost semnata de 10.000 de sustinatori, ca atare campania a continuat si s-a extins aproape in toate orasele lumii.

EVENIMENTUL S-A AMÂNAT!VOM REVENI CU DETALII!

Organizatia Humanity’s Team Romania va propune implicarea in aceasta campanie pe 20 decembrie in Bucuresti, in Parcul Herastrau, la coloane, incepand cu ora 15.00.

Imbratisarea produce o stare de bine in organism, ridica sistemul energetic si imbunatateste sistemul imunitar, stimuleaza secretia de endorfine si elibereaza stresul. Va asteptam sa ne imbratisam!

Aduceti pancarte cu anuntul FREE HUGS sau IMBRATISARI GRATUITE!!!!

imagini de la evenimentul de anul trecut organizat de Humanity’sTeam Romania:

http://www.humanitysteam.ro/index.php?option=com_rsgallery2&page=inline&gid=1&limit=1&Itemid=56

VA ROG ,CONFIRMATI PARTICIPAREA PE MAIL, MULTUMESC!!

mail: geo_greta@yahoo.com

Georgeta

Sunt răcit ca toţi dracii. (asta presupunând că toţi dracii sunt răciţi…) Dar sper să ajung aşa cum am promis.

EVENIMENTUL S-A AMÂNAT!VOM REVENI CU DETALII!