Posts Tagged ‘muzica’


In sfarsit dupa ce m-am gandit in continuuuuu la muzica zilele astea tocmai pt. ca nu o aveam…, in sfarsit ascult ce-mi trece prin cap si altfel decat in fraze scurte,glume, scrisuri, observatii….The Big Calm. Asta trebuie, pentru mine. Si Galatiul are din plin si the big CALM. Radio, se pregateste maine prima emisie intre rendez-vous-uri.si prima din 2010.costa 10 lei biletul ,capitalishtilor, scot bilete la licitatie ca asa am invatat la scoala sa fiu shmecher :((

Doamne-doamne-ajuta. Si mai ales, ma intriga TABU. ce-i asta TaBU?un cuv sonor splendid- t si b apoi vocala uuuu. am facut la fonetica ceva ceva cu Deligiorgis,please help.

S noapte buna, deoarece gata,nu mai pot. Sper ca va place Galati :)


Se spune că ce nu are preţ de obicei nu este preţuit. Mi s-a întâmplat să primesc un cadou, care nu are preţ, dar este nepreţuit.

Cadoul este cartea Sonet-William Shakespeare, semnată de Domnia-sa Florian Chelu Madeva, împreună cu discul <<I am that I am>> în care sunt interpretate sonetele în limba engleză. Muzica este într-adevăr spectaculoasă!Ca şi vocea şi interpretarea lui David Luke Michael Bryan.

Aceaste bijuterii se face că sunt în biblioteca mea de meloman şi admirator de Shakespeare, la loc de cinste. Şi este adevărat că aş fi fost gata să plătesc pentru a le avea. Dar la fel de adevărat este că nu aş fi plătit îndeajuns oricum.

Şi asta pentru că, nici mai mult nici mai puţin, cartea conţine realizarea muzicală a celor 154 de sonete ale lui Shakespeare. Adică partitura, notele, şi versurile. Cum zice chiar autorul, citând pe Eminescu, în cuvintele care prefaţează cartea: “…154 de sonete ale marelui bard englez William Shakespeare, acest <<prieten blând al sufletului meu>>, care se-arată  <<ca Dumenezeu în mii de feţe>> învăţându-ne <<ce-un ev nu poate să ne-nveţe>>”.

La lansare -la care am participat dintr-o prea-fericită întâmplare, am avut ocazia să ascult un mini-concert susţiunut de minunata familie Chelu- mama, tatăl şi fiica Alexandrina-  s-a mai povestit cu mult umor dar cred şi o doză de amărăcaiune (o să explic imediat de ce) despre un proiect la nivel internaţional, dedicat Sonetelor lui Shakespeare. La care, graţie celor menţionaţi, ne-am raliat şi noi (vedeţi, meritele ni le asumăm toţi, noi)

Apoi s-a mai vehiculat un site- www.rockfilarmonica.ro unde se pot afla mult mai multe detalii. Şi unde fără să poposeşti mai mult de 10 minute poţi afla că există la Oradea un centru extrem de prolific de cultură.

În fine, legat de asta, încep întrebările fără răspuns (nu retorice). De ce am nevoie de o întâmplare ca să aflu că un asemnea eveniment se întâmplă la mine în ţară, de ce nu se valorifică aşa cum e cazul, de ce doar cei din afară înţeleg demersul cultural la adevăratele sale dimensiuni. Şi până la urmă de ce avem oameni de cultură şi nu ştim de ei. Căci, să-mi fie cu iertare, dar nu în fiecare zi se naşte o asemenea creaţie, atât de proeminentă, atât de valoroasă în contextul cultural mondial şi, evident, naţional.

Însă într-o sală (primitoare ce-i drept) de 100 de locuri, a Casei de Cultură din Oradea, se întâmplă minuni cuturale în prezenţă a câteva zeci de oameni, câteva aparate de foto, două aparate de filmat şi trei artişti. Iertaţi-mi impertinenţa Domnule Ministru, Domnilor secretari de stat sau alte soiuri de funcţionari, dar este ruşinos. Şi mai mult, condamnabil. (!)

Şi altfel spus, un astfel de produs e absolut necesar pentru noi, dragii de noi ignoranţi şi leneşi, dar europeni şi mândrii de asta…

Cred că mă opresc aici.

Şi mai cred că înfiinţez o agenţie de turism cultural. Sau poate îmi cumpăr un cal şi plec cu el prin ţară, ca să găsesc astfel de oameni şi astfel de proiecte, şi astfel de bucurii şi delectări.

Vezi pe youtube ce mai face filarmonica Oradea- si pe www.rockfilarmonica.ro

Vezi pe facebook si http://www.poezie.ro/index.php/author/0014132/index.html ce cânta şi ce scrie Alexandrina Chelu

Multumesc Raluca Urea pt foto de la eveniment.


tica

Vreau să fiu clar încă de la început. Cred în dreptul omului de a se exprima în ce fel doreşte, cu atât mai mult în spaţii special amenajate pentru aşa ceva, unde se plăteşte acest privilegiu. Respectiv într-un bar sau la o terasă sau într-un pub. În acelaşi timp consider şi aceea că nu-i frumos să încurci pe cineva cu exprimarea ta, că trebuie să îţi respecţi co-consumatorii, ca să zic aşa.

În fine, am fost la un concert al lui Tica solistul de la Karma. Şi am râs şi am vorbit, la o masă exact de lângă unde cânta domnul acesta. Şi m-am simţit atât de vesel…până când în pauza dintre melodii, artistul ne-a spus că speră să nu regrete că ne-a oferit masa lui şi că suntem prea gălăgioşi şi că îl deranjăm şî îi deranjăm şi pe ceilalţi.

Apoi, firesc, am redus volumul discuţiilor şi veseliei şi i-am dat ascultare domnului care cânta. Şi nu mică mi-a fost surpriza atunci când mi-am dat seama că sunt atât de trist încât aproape că aş fi plâns de milă pentru mine. Şi apoi fiecare melodie care urma aducea şi mai multă tristeţe.

Şi altfel spus, artistul s-a luptat cu mine, m-a redus la tăcere, a câştigat pentru că am tăcut, şi apoi mi-a aplicat lovitura de graţie, de la microfon, cu chitara în braţe, cântând versuri şi note de o tristeţe iremediabilă aproape.

Şi-uite aşa.

Dar mai e ceva extraordinar. Tot în războiul lui cu exprimarea-mi “out of line” acest domn a spus… “sper să nu mă înjuraţi iar pe net pentru că asta e, mai spun şi eu ce mă deranjează”

Înţeleg de aici că a fost înjurat pe net de alţii şi înainte. În fine, aşa am ajuns să scriu despre un “eveniment” despre care altfel sigur nu aş fi scris. Şi poate ăsta-i şi ideea. Naiba mai ştie.

Orice ar fi, în continuare vreau să scriu “cu stiloul” deşi simt că alunec spre ceva derizoriu. Eu nu injur artiştii pe net, oricâţ şi-ar dori dumnealor. Şi nici incapabil nu-s să înţeleg vorba frumoasă, omenească, a bunului-simţ. Şi dacă m-am lăsat purtat de o discuţie care îmi făcea plăcere, nu a fost ca să jignesc sau să deranjez pe cineva. Eu sunt acoperit, cumva. Dorm bine cu ce am făcut.

Dar aş fi dormit rău dacă aş fi ameninţat câţiva inşi de la o masă ca să îi facă să-mi asculte tristeţea.

Arta se respectă de la sine. Artistul se respectă pe sine. Noi publicul suntem de-o teapă inferioară, dar nu ne cerem scuze pentru asta.

Dragi doamne, stimaţi domni, cel mai trist concert din viaţa mea.

Ofer cu drag şi dreptul la replică.

Odihneste-te in pace!MJ!

Posted: Iunie 26, 2009 in Diverse
Etichete:, , ,

michael_jackson_king_of_popPrima caseta pe care am avut-o era Dangerous. Si pentru ca nu intelegeam versurile, le pronuntam fonetic si in putin timp stiam toate versurile tuturor melodiilor. Acum doua zile dansam intr-un club precum MJ. Inca stiu fiecare ton si nota din majoritatea cantecelor lui MJ. Si aproape fiecare videoclip cadru cu cadru. La primul concert am fost extraordinar de trist pentru ca eram prea mic sa merg. La al doilea am fost si nici nu am putut sa ma bucur de emotii. Il consider un geniu al muzicii, si melodiile de dragoste pentru oameni m-au inspirat si m-au educat in ceea ce am facut in viata, si probabil in ceea ce voi mai face. Partea cealalta a monedei nu o iau in considerare.

Miscarile de dans care parca veneau de pe alta planeta sunt unele dintre cele mai frumoase miscari umane pe care le-am vazut vreodata. In sfarsit are liniste, dar linistea pe pamant va fi mai putin frumoasa decat era pana acum, intre doua melodii ale celui care a fost Regele Michael Jackson!

Odihneste-te in pace!