Posts Tagged ‘sex’


In 2055 criza economica, Terra se confrunta cu cea mai mare foamete din istorie, apare si se dezvolta una dintre cele mai profitabile afaceri din istorie. Abilitatile limbacilor au devenit cel mai vandut si tranzactionat bun de larg consum.

Agentia Lick este cea mai puternica corporatie din lume dup ace Grinfeld Terry si Lizzard Coax au regasit cel mai de success prototip sexual din ultimul mileniu.

Cum a pornit totul?

Din ce in ce mai multi oameni au inceput sa considere inutil, irelevant si fara sens sa se angajeze in activitatile obisnuite.  Nimic nu mai putea fi plat si stupid, deoarece omul si-a dezvoltat abilitatile de a gandi conceptualizat, perfectionist si total autonom si independent de emotie.

Totul a inceput cu prima asociatie de femei care au cerut ca limbile masculine sa fie un drept fundamental garantat in constitutia universala. Puterea femeilor care asigurasera servicii sexuale barbatilor timp de doua milenii si mai bine, isi cerea drepturile, in sfarsit. Si ce moment gasisera…

Saracia si nevoia au facut ca oamenii sa devina din ce in ce mai urati, diformi si intr-o masura chiar dezgustatori, astfel incat simpla atingere devenise, in unele regiuni, ofensatoare, pasibila de judecata penala si chiar excomunicare.

Asociatia Pi era prima care punea problema fara prea mult echivoc. Ne dorim sa fim linse in pizde si anus  de fiecare data cand ne dorim acest lucru. E inutil sa mai precizam ca in legea propusa si votata, atentie, de 80% dintre femeile cu drept de conectare online, era precizat clar ca umilirea si eventual penetrarea automata cu masinariile special destinate si concepute pentru asa  ceva nu mai sunt nici pe departe suficiente dar sunt disponibile gratuit. Apple vibrators si Nokia fuck tune facusera deja senzatie in randul populatiei din lumea a treia, care inca mai aprecia senzatia si ii tinea stindardul prin celebrele “Orgii de 4 ani”, care au pornit datorita caldurii excesive in zonele din sud si a fost primita ca un virus dulce si de valul depresiei nordice care gasea, adtfel, un scurt si cald raspuns decimarii populatiei si sinuciderii asistate, care constituisera raspunsul istoriei la o intrebare pe care, nici cei mai temerari dintre scriitori si ganditori, futurologi sau protoistorici.

Cand a aparut pentru prima oara, in stadiu inca de vibratie sinapsala a unui brainstorming esuat, sau avortat, cum se spune in breasla, ca o gulma morbida, “masa limbilor” a luat locul de onoare in dosarul bordului de conducere, unde s-a materializat si folosit de cateva ori, in pauzele dintre mese. Sefii au considerat nimerit sa schimbe intre ei dispozitii si fantezii virtuale, in camera de cibernetism, ajutandu-se, fiecare, de propria experienta in publcitate.

Intrati in sendinta anuala a Uniunii Creatorilor de Realitate,(UCR) Camilla Jones si Erika Matai au realizat ca alunecare porilor limbii unui tanar de maxim 25 de ani, educat musical si determinat fizic de conditii optime computerizate, poate avea asupra sindormului de vid din creiere un effect paleativ. In sesizarile tomografului din retina, montat inca din 53 in fiecare sef de Realitate, reactiile propriilor organisme dadeau statistici uluitoare. Dupa refacerea automata a calculului, pe care din instinct o performa Camilla, caldura si umiditatea crescute, nervurile excitate si pielea umeda, care se revitaliza intr-un ritm foarte ridicat, erau indicative clare ca ceva se modificase.

Putea fi chiar un moment care sa duca la o strangere de mana, ceea ce, in visele Camillei era mai mult decat un ideal indepartat. Sa o atinga cineva pe ea, pe gratis? Cel mai probabil nu avea sa se intample niciodata, poate doar daca va reusi sa produca, tocmai ea, ideea de realitate care sa traverseze in mai putin de 4 unitati de rating intreaga planeta. Greu de crezut. Camilla mai simti odata saliva limbii care ii curata vaginul de sucurile cu textura de plastic, care curgeau din ea, si apasa pe buton. X133 isi sterse obrazul de lichidele vascoase si se incheie la pantaloni.

Ministerul Sanatatii a judecat gresit tot contextul. Niciun commandant de medicament nu a banuit ca schimbarea va aparea tocmai de la ceea ce era deja un gest barbar, folosit foarte rar sau deloc in tarile dezvoltate. Faptul ca exista, in spatele fiecarui angajat, o intreaga pregatire prealabila nu adauga nicio valoarea actului, pentru ca odata cu conventia de la Geneva din 48 se stabilise clar si unanim, omul modern este o fiinta lipsita de capacitatea de a se excita nervos.

Boom-ul afacerii a inghitit incet dar sigur fiecare filon si bastion al celor de la medicamente. Advertiseri si creatori de realitate angajati de Minister au cautat zile intregi in arhiva Universal Studios – compania de film-real care a cumparat  in fatidicul 2035 toate studiourile de real-izare din USA –. leacul sintetic care sa poata fi vandut, insa in fata realitatii, orice inventie palea. Unii mistici prevedeau deja re-animalizarea omului, iar Uniunea Religiilor Mondiale considera drept foarte periculos drumul de vindecare de vid “al limbii”, care sa nu fie asistat de “preoti”. Chiar daca vechile leacuri ale “trupistilor” religiosi inca mai pacaleau mintea oamenilor, amenintarea era greu de tinut in frau si tensiunile cresteau in fiecare chart al fiecarui birou de securitate din lume.

–          X133, culoare piele 34, 5; inaltime relgaj fin 13,4 tn, limba poroasa, ascutita, circumcisa, alungibila, buze dure, repiratie sacadata, crescut in zona de munte, cu capacitatea de a fi sufocat de 4,3 minute, rezistenta la durere de 5 newtoni.

–          Cum a mers ieri?

–          Am fost in Westbaltimore, la o conferinta, cred ca avea 5, 6 grade biciul ei. In rest insa, am experimentat ceva ciudat, si nu e prima oara cand mi se intampla…

–          Da, tu ca intotdeauna…

–          Jimmy, vorbesc serios

–          De cate ori sa iti spun omule…? Nu ajuta la nimic. Asa cum o inghiti, asa o si neutralizezi. Aproape instantaneu. Altfel stii bine ca am interzice imediat.

–          Nu e vorba de asta…

–          Ei, bine…

–          Am vazut si in statistici, cand am ajuns in statie, eram putin modificat, si iarasi mi s-a intamplat sa scada sub 3 chiar si sub 2 durerea “pedepsei”. Si in plus, am putut sa ii inghit lichidul fara sa fiu sufocat pe timpul orgasmului. Ceea ce nici chiar mie nu mi se intampla.

–          Ha ha ha, in loc sa ceri o relocare la centru, pentru abilitati crescute, tu iti pierzi mintile cautand ceva ce deja stii ca nu exista… normal ca te pedepsesc cum se cuvine, doar esti cel mai bun din generatia X…

–          Sunt bun, da.

Piata neagra functiona si ea mai cu avant pe masura ce tot mai multe femei aflau si evident incercau acest produs, in ciuda riscului categoric… existau zvonuri ca unii Y actioneaza cu tot felul de masti insesizabile care falsifica tot procesul iar riscurile sa fii inselat intr-o asemenea activitate, mai ales ca femeie, erau foarte mari.
Ca un facut, Ministerul avea sa speculeze la maxim aceasta slabiciune a sistemului deja creat prin intermediul autostrazilor vechi, ne-pazite, care acum functionau ca tunele subterane pe piata neagra, la altitudini de maxim cateva sute de metri.  Ideea pe care a avansat-o autoritatea sanatatii cu privire la “inaltimea limbilor” a fost ca o lovitura de ciocan pentru baronii acestei industrii “gustoase”. Altitudinea obligatorie pentru a ca o femeie sa fie linsa  este de minim 3500 metri, spunea clar fisierul pe care l-a impus in toate cele 6 unitati de rating Ministrul Ukati.

Revolta simpatetica a celor care, odata ramasi fara ocupatie, au devenit inventive, obligati de impreujurari, avea sa fie unul dintre momentele de fisura ale sistemului care a declansat intreaga evolutie ulterioara a evenimentelor.

Radacina virusului sifilitic B74, revitalizata de cativa fosti oameni de stiinta, actualmente angajati in transporturi, ca toti ceilalti mostenitori ai stigmatului III a ajuns, prin limbile revolutionarilor, la peste 470 000 de femei.

Incidenta cazurilor in care infectia s-a dovedit a fi mortala a fost de 4% in primele saptamani si a scazut mai apoi pana la putin peste doua procente. Efectul radacinei B74 era insa abia la inceput, virusul fiind capabil, conform datelor pastrate in arhiva, sa modifice component AND-ului intr-o asemenea masura incat s-au constatat, abia atunci, in 2055, primele efecte ale erei Bi-identitarilor.

Primul manifest care a povestit cu ingrijorator de multe amanunte realitatea pe care timpurile o nascocisera, aceea a femeilor cu identitate sexuala masculina, a fost scris chiar in biroul in care ma aflu si eu, acum.

“… intelegerea organelor ca implicit parte din fiinta umana, ci nu un subsistem raspunzator de frustrare si frica, acceptarea unei nature duale fara a fi absolute, promovarea contactului fugar, care sa aprinda spontaneitatea, adaptabilitatea omului si sa ii ofere neconditionat reactia impulsiva la placere. Utilizarea fara perceperea utilului, renuntarea la natura materiala de tip acumulare, in favoarea unei legaturi de impartire si sacrificare mutuala.”

– Mai citesc?

– Nu, mi-am copiat pe membrana.

– Bine.

– Ce crezi ca ne vor face daca isi dau seama?

– Lasa asta. Simt ca inteleg acum, nu-mi vine sa cred prea bine… si mi s-a defectata total LogikSis –ul.

D e o luna merge foarte rau si ma tot mir ca nu a venit nimeni de la Siguranta.

-Stiu, stiu Erika. Dar nu cred ca mai trebuie… adica nu e ca si cum vreau sau imi trebuie, si nu poti sa folosesti altfel, stii doar… nu inteleg unde ajunge efectul… nu inteleg pentru cine support eu starea de placere, cat de mult e vorba de o boala…

– Taci, taci acum.

Daca un vecin s-ar fi uitat pe fereastra colorata de lasere in cabina in care locuiau cei doi ar fi vazut cel mai probabil ceva care seamana cu un sarpe, crescand si imbuibandu-se cu sange, intr-un effort ca de dans care il contopeste cu vaginul. Un traseu al fizicului pe care nimeni nu ar fi stiut sa il descrie sau nu l-ar fi putut intelege. O muscatura, apoi gestul de a suge, apoi o pofta inumana pentru materiile incalzite prin contact, o pofta de revolta, cum se credea…

Cele 470 000 de femei au fost arestate, interogate, chinuite si ciopartite, pana cand in sfarsit, incet dar sigur, sarpele care aparuse in pantecele fiecareia dintre ele, si-a gasit drumul catre gurile pline de saliva, anusurile intarite si crispate si vaginurile care, ca la un semn, isi deschideau labiile, absorbeau forma cilindrica, pielea moale, mirosul de adanc, intens.

–          Trebuie sa oferim tuturor posibilitatea sa incerce, in primul rand. Sa facem centre special destinate incercarii, studierii personale a acestui effort.

–          Endorsement? E neaparat nevoie, altfel nu avem increderea nimanui. Dupa povestea din 45 nimeni nu o sa mai miste nimic…

–          Avem, am vorbit cu un Bi-identitar. A acceptat sa faca asta, pana la urma, in schimbul protectiei.

–          Perfect. Pare ca prinde contur.

–          Bine, hai sa vedem – te penetreaza, iti umple spatiile, iti refuza golurile. Limba pe care o ai devine limba pe care o dai. Incearca. Intra la orice Outdoor si tasteaza codul si locatia pentru a beneficia instantaneu de placa cu limbi. Alege, testeaza si participa. Fiecare limba primita ajuta pe cineva sa traiasca mai bine.

–          Da, o stiu, am citit.. te rog sa mai umbli si la sunet, fara sunet e inspaimantator. Si fa cumva sa vorbesti cu Apple sa disponibilizeze cateva vibratoare. Cu cei de la Nokia am vorbit eu, au un super curier acum, o sa se rezolve repede… trebuie sa avem si bici…

–          Stai, stai, pana acolo mai avem cateva lucruri de pus la punct. Ce facem cu penisul? Cum il integram? E noul val omule, trebuie sa profitam. Ai auzit doar, ai vazut… e genial si trebuie sa profitam.

–          Nu stiu, aici nu stiu inca, dar ma gandesc.

–          Bun, ai  macheta? Hai, dezbraca-te…

pentru A.

godlsdadngaystr8sexsosgad

Posted: Februarie 5, 2011 in Diverse
Etichete:, , , , , , ,

Alter ego. God took the man gave three letters and pleasure. SEX. The man took the three letters he has written with a capital, and has allowed God to contradict him.-LSD. God took his three letters and has written with a capital and allowed to contradict the man. -GOD. Man, seeing this, took three letters and contradicted himself. DNA.The Devil, seeing them was very amused. And invented GAD. (general anxiety disorder).

Man chated with GOD and sended an SOS. Hence LSD is a medicine given by GOD for GAD.Given the Good, against Evil. Man has a duty to enjoy thus sex. Because of this, all we have is simply a product of Good, above the daily tags, so that we can equal or at least borrow a bit of elegancy from GOD or LSD. The man is GAY, or – we have invented also the figure-STR8. Perhaps it means that the first eight years of his life, every man is straight.


seriale

După ce treci de limitele de exprimare impuse de format (durata scenelor de dragoste, importanţa lor redusă în context, abordarea specifică etc.) ajungi şi la un pattern. La nivelul concepţiei despre sex şi dragoste.

În lumea ideală, în care fiecare gest atrage după sine altele, cu sens pentru întregul sistem, pentru the Big Picture, unde toate se leagă şi se dezleagă pentru puzzle-ul final, sexul şi dragostea sunt factori motivaţionali esenţiali. Mai exact, toate personajele caută dragostea, sunt activi din punct de vedere sexual, caută să îsi împlinească trăirile romantice ori caută să îşi satisfacă dorinţele. Cumva toată pleiada de personaje de serial au stabilită o listă de priorităţi în care listă l’amour e de cele mai multe ori cap de afiş.

Din pattern însă mai face parte şi un alt factor extrem de important, venit din nevoia de schimbare şi rearanjare pe care o are, programatic, serialul. În schemă, orice relaţie stabilită deja rezistă cel mult câteva episoade (cu excepţia personajelor principale, care durează mai mult). Aşadar, împărţire-despărţire şi apoi de la capăt.

Interesant este că în cel mai general punct de vedere, tiparul acesta influenţează iremediabil concepţia despre iubire şi relaţie în rândul celor care empatizează cu personajele. Dacă biserica instaura modelul căsătoriei, al familiei, al relaţiei “forever, till death…”, în faţa lui D-zeu serialul, supus altor modelări, propune aproape un fel de relaţionare amoroasă contractuală, surprinsă încă de la bun început în caducitatea ei. Orice ar fi, oricine ar fi, trece, se modifică, se strică până la urmă, episoadele curg.

Şi fără să discutăm dacă este “realist”, sau mai “pe bune” modul acesta de a trata subiectul spre deosebire de alte moduri, ne obişnuim să considerăm normal, să acceptăm, să susţinem până la urmă exact acest mod de a vedea lucrurile.

Şi uite-aşa ajungem şi la discuţia despre manipulare, la care discuţie sunt importante două perspective. Producător- produs şi Receptor-cumpărător.

În primul caz, producătorul caută ca produsul său, independent de calitatea artisitcă, să aibă şi altfel de calitate. Sunt tentat să o numesc calitatea morală. Calitatea de a fi nu numai un aspect de realitate, ci un model pentru aceasta. Cazurile în care acest principiu destul de tipic Hollywood-ian s-a încălcat, reacţiile au fost devastatoare. Queer as Folk-ul celor de la Showtime a avut filmările în Canada din cauza reacţiei împotrivă a receptării din SUA. Şi altele.

Şi atunci, de când în joc intră şi receptorul (reprezentat şi el de tot felul de instanţe, societate civilă etc.) produsul se modifică. Şi fără să riscăm un exemplu sau mai multe din realitate, devine cert că atât partea care oferă cât şi cea care primeşte caută să manipuleze astfel încât să servescă propriilor interese. Mai exact, viziunea, mesajul, ideea, se stabilesc altfel şi cu mult înainte de către o suită de factori care nu au legătură cu procesul artistic. Sunt cumva meta-artistice. Şi asta exact ca şi cum înainte să vrem să gătim un tort, suntem condiţionaţi de tot felul de ingrediente care ni se oferă, apoi de reţete care ni se impun, apoi de oaspeţi care nu mănâncă dulce, apoi de sponsori care nu acceptă oaspeţi de culoare sau cupluri gay, sau de asociaţii care luptă împotriva bezelei şi multe multe altele.

Şi ca să definitivăm legătura şi să încheiem subiectul. Serialul are mesajul următor. Cum facem noi, cei de-aici, e cum trebuie făcut. Faceţi şi voi la fel. Trăiţi, iubiţi, mâncaţi şi vă distraţi ca noi. Dacă aveţi impresia că nu e tocmai aşa, întrebaţi-vă subconştientul. Şi dacă vreţi să nu fie aşa, protejaţi-vă subconştientul, zic.

(va urma)

În episodul următor: Subiecte tari, subiecte grele în serial. Mai mulţi regizori, mai multe episoade, acelaşi serial. Politică şi opţiune. HD- stereo, surround, 5.1-calitatea materialului. Imagine şi simbol.


articxol-esquire.jpg

Nu de puţine ori o discuţie despre criterii de apreciere şi clasare, etichetare şi în genere orice demers critic, fie el asumat sau pur, reactiv, ajunge la o limită – limita expresivităţii.
Anume acea destinaţie unde orice act receptiv trebuie (sau ar trebui) să se oprească, să se auto-analizeze şi să ţină seama. Retoric, este ceea ce analizez, clasez, traduc, intermediez, apreciez, primesc, EXPRESIV sau nu? În formă de aforsim, singurul mare păcat al artei este inexpresivitatea.
Recent se zbat pe Youtube un cuplu de filmuletze „teaser”(trailer-uri) despre un anume film bulgăresc “Baklava”, care propune o viziune realist-naturalistă, aproape în registru de documentar, despre viaţa unor puştani dintr-un centru de plasament. Săruturi tari între infanţi, droguri, hoţie, prostituţie, mai ceva ca în „Kids”-ul lui Gus Van Saant.

În fine, reacţiile, inclusiv cele oficiale ale regizorului şi respectiv ale autorităţilor sofiote, s-au împărţit cam în trei mari direcţii. Prima reacţie are ca nucleu acceptele morale vis-a-vis de creaţia cinematografică în cauză, a doua se referă la partea social-politică, de imagine şi impact (de la instituţia respectiv la naţie etc.), iar în fine, cea de-a treia, aproape insignifiantă ca număr de „reacţionari”, impresia din punct de vedere artistic. Evident că o serie de reacţii au combinat mai multe perspective, voit sau întâmplător, dar nu asta e important.
Point-ul acestei împărţiri, făcute cumva de la sine, este următorul. Perspectivele aplicate, în receptare, unui act artistic rezolvă în cea mai mare parte ecuaţia actului artistic în sine, cu atât mai mult cu cât, în principiu perspectiva creatorilor nu este cunoscută (aici avem de-aface cu un caz special).
Ceea ce ne duce cu gândul la următoarea ipoteză: este expresivitatea limita finală, aşa cum s-a sugerat şi încă marile voci din domeniu sugerează? Sau sub pălăria acestui concept, realmente permisiv, se strecoară şi acte de o anume factură care nu au nicio legătură cu noţiunea de artă…
Revenind la cazul bulgăresc, întâmplător sau nu, pe partea artistică proiectul dă încă de la trailer semne de calitate, montajul, unele cadre sau unele secvenţe fiind realmente „lucrate”. Aşadar, artistic, „Baklava” este orice dar nu inexpresiv. Ceea ce ne permite, logic, să apreciem scevenţa în care doi băieţi de maxim 1o ani se sărută şi se mângăie, pe o cromatică de griuri, în cadru static, foarte bine realizat… Sau nu?

Teatrul românesc, în formele lui cele mai să zicem ne-clasice, întâmpină aceleaşi rezistenţe, şi teoretic, acelaşi tip de problematică. Departe de a fi inexpresiv, el cade sub incidenţa unor grămezi de perspective care îl de-caracterizează, şi apoi îl judecă aproape cu armele cu care judeci o crimă petrecută sub ochii tăi. Cazul cel mai întâlnit şi de bună seamă cel mai preferat este acesta: ce e dragoste, ce e sex, ce e pornografie, ce e obscenitate şi ce e vulgaritate în teatrul românesc contempoaran, la regizorii care aleg să muşte din cea mai stricată bucată de real?
Definirea fiecărei noţiuni sau exemplificarea, în afară de faptul că este posibilă doar într-un anume grad, este diferită aproape de la om la om şi aşadar ineficient de abordat aici. Teatrul însă absoarbe toate tipurile de reacţii, este afectat şi îşi modifică cursul pentru fiecare „reacţionar”. Un sondaj pe un eşantion oarecare la o vârstă oarecare aplicat pe oameni din domenii oarecare, ar releva clar un lucru – între motivele pentru care nu ne place teatrul „nou”(fie autori, montări, vizuni) un mare loc îl ocupă problema „vulgarităţii” (înţeleasă în sensul larg). Şi totuşi, cât de expresiv este vulgarul ştim cu toţii, iar exemplele pe care am putea să le dăm ating de la premii Oscar până la recentul Palme D’or şi multe, multe altele.
Aşadar, nu prea ar părea că avem motive reale să desconsiderăm unele spectacole din prisma asta.
La nivel de senzaţie totuşi, rămâne în picioare ceva. Acest ceva s-ar traduce poate într-un soi de nelinişte, tumult, tremur ale unor principii, ale unei morale care începe încet să se piardă cu firea lăsând loc altora sau poate nemaipunând nimic în loc.


3ragos-cristian-grosu-largeanu-buna.jpg

Pus sub semnul crizelor, spectacolul montat de m.chris.nedeea işi dezvăluie din start miza. Experienţa ulterioară nu face decât să confirme aşteptările şi apoi să le prăfuiască până la final.
Situaţia prezintă doi tineri pe care Eros îi săgetează şi care apoi încep (aşa cum iarăşi ne aşteptam din titlu) o poveste de dragoste. Din nefericire, textul lui Mihai Ignat, care nu sufera hibe de concepţie sau scriere, este susţinut greoi de jocul actorilor; Ea – Cristina Ragos, El – Cristian Grosu.
Grosier, infipt in auz si văz, povestea crizelor pe care le trăieşti dacă ai ghinionul să ai pereche, omoară, în cazul de faţă personajele. Eros –Radu Largeanu, este depăsit, deşi încearcă toate şiretlicurile lui de zeitate cu pene. La un punct pare ca ii înţelege, ba chiar fumează din tigarile lor, stă printre ei. Totul însa pentru a le deplânge ulterior destinul tragic. Din păcate, tragedia noastră îi scapă, pentru că interpretarea fulgeratoare iniţial, devine apoi liniară, aproape ne-spectaculoasă. Riscul de a ne recunoaşte în personajele pe care le vedem s-a diminuat până când aproape a disparut cu totul şi una dintre puţinele reacţii posibile a rămas râsul.
Regizorul m.chris.nedeea, cot la cot cu scenograful Arhidiade Mureşan, deşi încearcă să îi facă pe cei doi să evolueze (remarcăm ideea unei plante care creşte marcând trecerea timpului), nu pot depăşi titlul şi limitele pe care le impune: Crize sau o altă poveste de dragoste.

(foto Nicu Cherciu)